alt fel

cântec rece;

ochi privind nu spre soare,

ci spre degetul

care îl arată

pe spectru culorile se amestecă

albastru devine mov devine colţul

ciobit al scaunului de metrou

prin care curge zgomotul neoanelor

spre un alt pământ

pe banda îngustă a atenţiei

se întrece realul cu realul

limită de viteză: foarte încet

şi extrem de repede

în acelaşi timp

uită-te la mine, dar lasă-mă

să mă uit la mâinile tale

cum împletesc lumea asta nouă, stranie

pe care vreau s-o muşc

şi să o scuip

printre buzele unui alt dumnezeu

dizolvare

privirea asta

e o rochie descheiată

în miezul verii

sub care vreau să mă pierd

cine a visat pe cine?

fluturele

s-a visat pe sine,

clipire în zbor

noi suntem capitole în oglindă

ale unui roman despre orice.

zgomotul rece al barierei căzute

liniştea poroasă a eliberării

orice poveste măsoară distanţa

dintre moarte şi naştere

orice vis, la fel ca apa,

are centrul peste tot

şi marginile nicăieri